In cautarea incluziunii 8 Martie 2020

'Art for social change' e ceva ce se discuta si se face mult in Canada.

In Romania se foloseste termenul de 'arta politica' - dar amindoua expresiile inseamna cam acelasi lucru: artisti si artiste pentru care arta inseamna revolutie, schimbare, rezistenta personala in fata unui sistem opresiv, solidaritate cu ceilalti. Doar ca lucrurile functioneza un pic altfel.

Saptamana aceasta la Ottawa ne-am intalnit, Roxana Marin si Marian Enache, co-fondatori MozaiQ, cu oameni care fac management cultural si pentru care art for social change e o chestiune extrem, dar extrem de serioasa. Ne-a ajutat cu intermedierea Gabriel, sotul lui Marian, care lucreaza la un fel de AFCN canadian, care se cheama Council of Arts - si caruia ii sunt super recunoscatoare pentru tot ajutorul, si pentru toate dezbaterile noastre foarte incinse si instructive <3

Politica nationala si programele guvernamentale de Truth and Reconciliation sunt un sistem foarte complex, finantat din bani publici, destinat construirii unei relatii sanatoase cu popoarele indigene. Se lucreaza pe cultura, pe educatie, pe sanatate, pe employment, pe tot. E un fel de efort national de dialog si 'integrare' - dar cu recunoasterea vinei albilor pentru genociduri si abuzuri inimaginabile care au continuat pana nu foarte demult.

Oamenii care traiau deja de mii de ani pe pamantul Canadei, atunci cand au sosit albii, se numesc First Nations sau Indigenous Peoples. Cuvantul pentru persoanele trans First Nations este 'two-spirit'. Pana la venirea albilor, persoanele two-spirit erau respectate si pretuite ca fiind persoane cu inteligenta si capacitati superioare celor ale persoanelor cis-hetero. De aceea, persoanele two-spirit erau adesea liderii spirituali, vracii si invatatorii triburilor. Odata cu venirea albilor, insa, perceptiile si comportamentele fata de persoanele trans s-au schimbat la 180 de grade: colonizarea a devenit rapid autocolonizare - a se citi asimilare fortata - iar stigmatizarea persoanelor trans continua pana in ziua de azi - inclusiv de catre persoane cis-hetero First Nations.

Intersectionalitatea inca nu e un subiect de discutie in proiectele si politicile sociale si culturale. Asta, evident, face lucrurile cam tricky - pentru ca persoanele cu identitati intersectionale nu sunt pe rand romi, si abia apoi trans, si mai apoi crestini baptisti sau musulmani. Sau, ca sa dam un exemplu de pe aici, o persoana trans First Nations nu este mai intai una, si apoi cealalta - ci deodata. Cei mai multi dintre noi avem identitati intersectionale, iar ceea ce suntem sunt toate in acelasi timp - nu pe rand.

Politica nationala si programele de Truth and Reconciliation sunt pentru a face lucrurile mai bune pentru cetatenii canadieni First Nations, dupa cateva sute de ani in care au fost exterminati, imbolnaviti, marginalizati, abuzati institutional si asa mai departe. Abordarea celor de aici mai are nevoie de mult lucru, dar macar exista semnele bunei credinte din partea multor politicieni, si structuri si bugete guvernamentale care chiar walk the talk - tineti minte ca la Unicorns@Work avem o conferinta de managementul incluziv al resurselor umane care se cheama 'Let's Walk the Talk, Romania!' Din cand in cand, deci, o sa folosim expresia aceasta pe aici - inseamna sa pui in practica ceea ce spui, adica un fel de "Fapte, nu vorbe' in limba engleza.

Revenind la Canada:

Lectia primei saptamani de cercetare aici este despre arta social-politica. Ca arta poate schimba perceptii e un loc comun. Canadienii ne arata ca arta poate fi o interventie directa pentru schimbarea unor atitudini si comportamente sociale inechitabile, crescand astfel coeziunea sociala - si chiar generand venituri. In plus, desi intersectionalitatea inca asteapta sa fie introdusa in conversatie, discutia despre decolonizare a inceput deja - ceea ce e impresionant. Dar despre subiectul (de)colonizare intr-un post viitor, caci e mult de povestit si mai avem de documentat.

Pana atunci, ca sa punem si noi umarul la schimbare prin arta, va lasam cu doi artisti trans.

Gwen Benaway tocmai a castigat un mare premiu literar, pentru a treia ei carte de poezie. Mai multe despre asta aici: http://bookhugpress.ca/shop/books/holy-wild-by-gwen-benaway/

Parintii lui Gwen sunt First Nations si metis - yeah baby, we walk intersectionally.

Poezia asta e de ea - provocare pentru Jerzy s-o traduca in romana, dar NUMAI daca ii place.

Awus Awus

awus awus--

every day walking by people

who stare

or laugh,

call me names,

threaten this body.

they’re confused

by my vintage dresses

and my 5 o’clock shadow

the eyeliner, mascara rimmed

eyes in blue highlight

awus awus--

every day I say

get back, go away

these dogs

that follow me,

yes it’s true

I look like a man

in a dress in heels

it upsets them,

I know I won’t be

invisible like before

they’re hunting me

every place I go,

I ask myself

is it safe

it never is

just these words,

an insult in Ojibwe

speak to a human

like a begging dog

awus awus--

if my gookum asks

why I’m so rude

I’ll tell her

“they started it”.

Acesta este autoportretul unui artist plastic din Romania pe care il cheama Aris.

Unii l-ati vazut/cunoscut la Kunsthalle in Timisoara, in septembrie 2019.

Altii il veti cunoaste anul acesta la Unicorns@Work, in noiembrie.

Aris va fi artistul rezident la cea de-a doua editie a conceptului lansat de noi toamna trecuta, pentru cresterea incluziunii persoanelor trans si queer pe piata muncii, si combaterea transfobiei in spatiul public.

Aici doua lucrari din cea mai recenta serie a artistului, arta documentara pe subiectul HRT.

O reclama IKEA pe care n-am putut sa ne abtinem sa n-o punem aici - in aceasta perioada in care vorbim mai mult ca in restul anului despre subiecte precum drepturile femeilor, combaterea mentalitatilor si institutiilor patriarhale, normelor binare de gen si asa mai departe.

La multi ani tuturor doamnelor si domnilor care cred in libertatea si egalitatea de gen!