Cand eram micut, desi existau intr-adevar gesturi feminine, nu ma simteam femeie. Tot ce stiam cu certitudine era ca imi placea sexul opus. Am avut si o iubita pe la vreo 16 ani deoarece toti colegii mei aveau si credeam ca asa e normal. Povestea nu a mers prea bine fiindca, desi am incercat timp de opt luni, eu tot o respingeam fizic pentru ca nu intelegeam ce se intampla cu mine, de ce ma simt diferit... Asta pana cand am cunoscut alte persoane trans, am invatat termenii, am inteles ce sunt si i-am spus fetei ca nu are niciun farmec sa ne chinuim in formula asta. De atunci am fost doar cu barbati.

Acum cativa ani nu imi placea cum aratam ca baiat si cred cu tarie ca am inceput sa experimentez arta travesti-ului dintr-o neimplinire legata de aspect. Aveam mari probleme cu acneea si imaginea corporala si mergeam la scoala super machiat - adica foloseam mult fond de ten, nu aplicam neaparat culori doar ca incercam sa ma astup efectiv. Viata era destul de dificila fiindca am crescut in casa de copii unde se arunca cu hate in tot ce era diferit. Fiind si brunet si gay, ma simteam atacat din toate partile si la scoala si la orfelinat. La 18 ani am inceput sa ma travestesc si sa ies in cluburi unde am vazut ca pot sa imi fac si prieteni si ca viata nu trebuie sa fie sumbra tot timpul.

Initial am fost 'Ciara de Romania'. Mi-a placut cantareata Ciara - am sperat ca seman la anumite trasaturi cu ea, imi placea si muzica pe care o canta si am zis ok, de ce nu Ciara? Mi-am facut un cont de Fb care a fost de mare succes, toata lumea ma voia. Aveam undeva la 5000 de prieteni dar cunosteam maximum 30 de persoane, ceea ce mi s-a parut o tampenie absoluta, asa ca am zis sa imi fac un alt cont cu o imagine mai ok. Initial aveam si poze foarte pornache fiindca nu aveam niciun stres, faceam numai ce simteam. Asta nu s-a schimbat complet, doar ca prefer sa am niste limite. Am iesit dintr-o bula si am intrat in alta, mai finisat daca vrei. Asa a luat amploare Bianca Varga.

Cu timpul a inceput sa imi acapareze foarte mult viata treaba asta cu Bianca. A inceput sa imi placa din ce in ce mai mult partea feminina - doar ca simt din plin si chestia asta masculina, ambele sunt cumva egale. Nu am probleme sa intru intr-o toaleta pentru femei sau intr-una pentru tipi sau sa dezbat daca ar trebui sa urinez din picioare sau nu doar fiindca femeile se aseaza jos. Acum mi-am schimbat complet felul in care ma vad si apreciez cum arat ca baiat. Imi place sa port un tricou prin care sa se vada muschii, imi place sa merg cu bicicleta, sa iau viteza si sa ma dau pe rampe, chestii tipic masculine. Am ajus intr-un punct in care nu am chef sa renunt nici la Bianca nici la Iosif.

M-am gandit foarte logic cand am avut o idee acum vreo trei - patru ani: daca ar fi ca de maine sa imi incep tranzitia (sa imi pun silicoane, sa schimb complet garderoba, sa incep tratamentul hormonal) asta ar insemna sa fac sex work, pentru ca altcumva de unde sa fac rost de bani? Viata de persoana transgender in Ro este dificila. Stiu ce vorbesc cand zic de sex work, fiindca am facut sex work acum doi ani de zile. Am experimentat, am vazut ce inseamna meseria si nu prea ma regasesc acolo, asa ca m-am gandit intens la optiuni. Daca o implinesc pe Bianca ce fac? Nu sunt asigurat medical, nu o sa am o pensie, daca ma imbolnavesc si nu mai pot sa prestez sexual cine ma ajuta? Cum mananc? Cum imi platesc chiria?

Dilema tranzitiei a inceput de fapt cand m-am indragostit de un baiat caruia ii placea Bianca dar nu il placea pe Iosif. El voia sa ma vada tot timpul feminin, iar eu dorind sa il multumesc ca sa fim impreuna mereu, am inceput sa ma gandesc la chestii radicale: de maine imi pun silicoane, de maine renunt si la locul de munca... Am zis 'Slava Domnului' cand mi-am dat seama ca nu are nicun farmec sa ma chinui in felul asta si nu are rost sa o fac doar pentru fericirea altcuiva. Asa ca mi-am dat un timp sa ma maturizez si sa decid apoi ce vreau sa fac cu adevarat: ori raman la travesti, ori incep tranzitia cu acte in regula.

Chestia este ca desi nu imi detest niciunul din genuri si jonglez bine cu ele, am descoperit ca nu e deloc simplu sa am o relatie. Din experienta mea am vazut ca un baiat gay nu ma accepta fiindca nu e atras de latura ultra feminina, un tip hetero nu e multumit de prezenta mea masculina si pansexuali nu prea am cunoscut. In teorie nu e foarte greu sa obtin satisfactie sexuala, se gasesc persoane dornice pentru doua-trei ore, o noapte. Dar daca vreau sentimente, daca vreau pe cineva langa mine mai mult timp, cum fac?

De cand cu perioada Bianca m-au abordat multe femei bisexuale, pansexuale, heterosexuale sau cupluri si mi-au propus ba 'hai sa iesim', 'hai sa ne vedem, sa discutam', 'hai sa facem sex' etc, doar ca am respins mereu treaba asta pentru ca nu ma regaseam si nu vreau sa incurc daca stiu ca nu pot si nu imi place. Cuplurile cauta cobai sexuali, m-au si platit sa fac asta cand ma ocupam cu sex work-ul - dar nu a iesit cum trebuie, ma rog.

Vizavi de locul de munca si a fi genderfluid: mi-ar fi placut sa fiu acceptat complet. Adica sa ma pot duce la job cum vreau eu - cu extensii in par, cu gene false, nu neaparat machiat sau in tinute foarte sexy,oricum am tinute mai office - dar lucrez cu oameni cu probleme psihice si nu stiu cum ar intelege ei situatia, sa ma vada ba fata ba baiat. Dintre colegi toti stiu ce sunt, dar nu vorbesc despre asta, ne axam doar pe lucrul in proximitate. In schimb ma inteleg bine cu o colega care a venit si la Pride cu sora ei.

Despre pronume as vrea sa zic urmatoarele: nu stiu de ce, dar cateodata ma deranjeaza cand sunt baiat sa mi se spuna Bianca si cand ma prezint feminin sa mi se spuna Iosif. Cu toate ca eu stiu care este logica si ar trebui sa trec usor peste, simt ca ma streseaza teribil. Este ca si cum eu imi pun toata energia intr-un personaj social si cineva ma aduce in personajul pe care eu nu vreau sa il am in momentul ala. Imi dau seama ca Bianca are un impact asupra comunitatii si a publicului mult mai intens decat Iosif si ca este greu pentru oameni sa priceapa cum imi traiesc eu identitatea. De asta am tinut Varga. Ma regasesc prin Varga si in Bianca si in Iosif.

Din toata aventura asta cu identitatea si genul am invatat ca trebuie in primul rand sa te cunosti pe tine. Trebuie sa te accepti si sa te gandesti foarte bine inainte de a spune cuiva 'uite ce sunt'. Am intalnit pe un site de socializare niste tipi care mi-au zis: "Bai, daca as arata si eu ca tine as fi si eu travestit." Dar de fapt e vorba doar de increderea in sine. Argumentele ca ar vrea insa nu ii ajuta osatura, pilozitatea sau e prea multa munca - sunt doar simple scuze. Pana la urma, poti sa faci orice atat timp cat chiar iti doresti acel lucru.

Sunt fericit in ambele genuri. Chestia nefericita e momentan doar la capitolul dragoste, dar din toate celelalte puncte de vedere e numai bine.